lacrima de zahar

... chiar nu stiu cu ce sa incep, sunt atat de multe adunate...singurul lucru pe care il aud sunt versurile unei melodii:"...ca viata merge inainte asta nu-i gluma,vreau sa devin parinte sa duc viata buna, o sa inchei priveste prin ochii alor mei,si inceteaza sa privesti numai prin ochii tai, daca gresesti o sa iti dau cate o palma peste cap, viata mi-a impartit sufletul in inger si drac." ; cred ca versurile astea spun multe, numai sa stii sa citesti printre randuri.
As spune mai multe dar lacrimile patrunzatoare imi intuneca gandirea, asa ca e de ajuns deocamdata...

CuViNtE MaGiCe

Voua vi sa intamplat sa ascultati o melodie si dupa aceea sa va ganditi intruna la acea melodie??? Eu ma gandesc de cateva zile bune la o melodie si nu pot sa mi-o scot din minte deloc. Sa incep cu inceputul:[...]era duminica seara, dupa o plimbare lunga prin oras si o cafea la un bar am ajuns acasa cu prietena mea si stateam amandoi in fotoliu. Am inceput sa ascultam muzica si ea mi-a pus o melodie veche si a inceput sa ma priveasca intruna si canta usor aceea melodie. De atunci mereu imi vine sa ascult aceea melodie fara sa vreau, si chiar ma intreb de ce?!?! Versurile melodiei mi-au acaparat sufletul si mi-au facut inima sa cante din orice motiv, de suparare, de fericire...
Chiar si acum ascult melodia si ma tot intreb de ce? Oare e din cauza ca mi-a cantat-o EA? Chiar atat de mult mi-a intrat in suflet? Chiar atat de repede am ajuns sa "o iubesc"? Nu stiu... sau poate chiar nu vreau sa raspund sau imi e frica de mine...imi e frica cateodata sa recunosc ca iubesc,am ramas cu unele amintiri neplacute si imi e fica sa nu se intample iar; dar sunt si mandru in sufletul meu pentru ca fac pe cineva fericit, nu ma mai gandesc toata ziua la mine ,ma gandesc si NOI, si pur si simplu am pe cineva care sa imi inteleaga nebunia si sa ma iubesca asa...neconditionat!
Acum totul e mai bine. Ma simt mai eliberat de povara sufletului meu, si poate ca nu am de ce sa imi fac griji si asta fac. Sunt multumit cu ce am si o sa o pretuiesc . Traiesc clipa pentru ca nu se stie ce va fi maine!

ps: melodia se numeste "Laura Stoica - Mai frumoasa";
si un sfat pentru voi: "iubeste, iarta,pretuieste acum pentru ca maine poate fi prea tarziu!"

Imi e din ce in ce mai greu sa scriu, sa spun ce simt...si totusi ceva imi da aceea putere. Nu stiu cum sa incep dar am ajuns sa...iubesc din nou. Imi e atat de greu sa o spun deoarece mereu sa intamplat ceva neprevazut si a stricat toata planurile si visele facute. Mereu mi-a fost frica sa imi deschis sufletul in fata cuiva pentru ca mereu am avut neplacerea de a cadea in groapa durerii.
Poate cateodata sunt prea indiferent, cateodata sunt prea iubitor, cateodata ... nu stiu cum sunt dar nu sunt eu si asta raneste persoana de langa mine. Acum totul e putin altfel, cred ca sunt destul de matur sa gandesc cand vreau sa fac ceva si cand vreau sa aleg momentul pe care cred ca il asteapta orice fata: sa se simta iubita si protejata si sa auda cuvintele care fac orice fata fericita "Te iubesc". Dar totusi imi e frica.....cum va reactiona, daca are aceleasi sentimente, daca este pregatita pentru ceva mare si totusi atat de marunt sau va claca si va pleca[...]
Asta e! Nu risti nu castigi! Totul o sa fie bine, am incredere in mine, in ea, in NOI!

renasterea

Nu stiu cum ar trebui sa incep acum...e destul de greu sa reiau totul dupa o perioada atat de lunga de pauza. Acum totul e diferit, caracterul, mentalitatea, viata de zi cu zi, pana si sufletul e altfel, dar a ramas ceva neschimbat si asa va ramane mult timp de acum inainte:coplilul din mine!
Acum totul e bine![e un inceput:)))]sunt student cu acte in regula si vorba lui andrei "sunt nebun iubesc si nu am bani":))). Acum am o singura bucurie, aceea ca mi-am reactivat blogul si o sa scriu mereu cand am timp liber si inspiratie. Pentru seara asta cred ca e de ajuns, sa incep usor ca asa e cel mai bine. V-am pupat:*

o zi de inceput de vara...

Doamne cat de cald este azi!!! Am iesit de la faculta si eram in tricou si muream...muream de cald si de durere. Soarele reusise sa imi patrunda pana in adancul sufletul, mi-a atins inima dar nu a putut sa produca minunea. Sa dezghete ceea ce odata a fost inghetat. Inima mea!!!
Am sa ies mai de afara trebuie ca caut aceea raza care sa imi patrunda pielea si sa reuseasca sa imi sparga stratul de gheata format deasupra ceasului care ma mai poate tine in viata! Deci am sa ies mai des afara si cat mai multa caldura sa vina.....

Plec pe marte...

Am promis odata cuiva "o sa plecam pe luna" dar nu mai pot. Sunt hotarat! Plec pe marte! Dupa multe hotarari si dezici pripite sunt foarte sigur. O sa plec departe, e singura solutie pentru a scapa de lumea asta infernala.
Am pasit pe pamant sperand ca totul va fi cum am visat pur , dar am pacatuit si am respins intelepciunea si fericirea.
Ce intelepciune? Ce fericire? totul e atat de frumos:X...dar tot odata atat de dureros!dar nu mai conteaza....



Plec pe marte...

CA O STEA

"E deasupra tuturor, vegheaza.
Cand restu` dorm, ea e singura treaza.
Stie ca are ceva in plus,
E de neajuns fiindca-i mult prea sus.
Diferita, nu poate fi comparata,
Nici cu toti banii din lume nu poate fi cumparata.
Greu sa ajungi la ea, firesc.
Sunt multe ca ea, dar nu toate stralucesc."

Este prea sus dar mult prea sus. As vrea cateodata sa fiu acolo sus cu ea. Ea e singura care ma poate face fericit, straluceste atat de tare...incat de multe ori cand o privesc incep sa plang. Oare de ce plang? Oare simt ceva pentru ea sau doar mi-a intrat ceva in ochii? Eu nu voi stii niciodata raspunsul dar stiu ca ea mereu il va stii. Mereu va sta deasupra si ma va veghea. Mereu va fi STEAUA MEA!!!